Gandesc negativ deci exist!

Gandesc negativ deci exist!

Gandesc negativ, toti gandim negativ.Am fost invatat sa gandesc negativ inca de mic.
Nu vreau sa spun ca parintii mei  m-au invatat sa gandesc negativ.Chiar daca mi-ar fi spus sa sa gandesc asa, probabil nu as fi facut-o pentru ca un copil nu invata din ceea ce i se spune ci din ceea ce vede.
Din pacate, oamenii transmit involuntar, din generatie in generatie, gandirea negativa, de tip ''Nu se poate!'', care ne caracterizeaza viata.

Acum, dupa atata timp in care ''practic'' gandirea negativa, care a devenit naturala, normala, ma intreb cum sa sa fac sa o schimb.
Cum sa-mi schimb gandirea? 
Cum alung gandurile negative care apar neinvitate?
Stiu ca trebuie sa ma opresc si sa ma intreb de fiecare data cand apare vreun gand negativ:''Ma ajuta cu ceva?''
Imi place sa cred ca eu detin controlul dar adevarul este ca mintea este cea care conduce si o mare parte a gandiiri mele este haotica.Chiar si cand cred ca sunt concentrat, mintea mea este purtata de colo-colo.Uneori este placut sa las mintea sa hoinareasca.Gandurile se succed cu repeziciune.Acum sunt aici incercand sa ma relaxez si in 10 secunde sunt departe gandindu-ma la vacanta, apoi la ce am facut peste zi  si imi amintesc aproape fiecare detaliu ale unui eveniment care m-a marcat in vreu fel.(de obicei lucrurile negative par sa se inregistreze cel mai usor).
Cred ca si voua vi se intampla sa va lasati purtati de ganduri incoace si incolo fara a urmari vreun scop precis.Putini oameni reusesc sa pastreze un gand controlat, sa mearga intr-o anumita directie, fara sa se lase condusi de minte.
De ce nu reusesc sa controlez mintea?
'' Buna intrebare'', ziceti voi! Si noi incercam sa facem asta...
Mintea mea este ca un om care porneste intr-o directie, catre o destinatie dar nu tine drumul drept ci merge catre stanga apoi catre dreapta, inapoi si inainte fara sa ajunga unde si-a propus.
Prea des gandurile mele vireaza brusc in directie opusa si ma trezesc obsedat de lucruri pe care le-am facut sau pe care nu le-am facut si trebuia sa le fac, de vreun comentariu negativ facut de un prieten, de vreun gest neplacut sau comportamentul nefiresc al unui sofer enervant care conducea in fata mea...

Este normal sa avem ganduri negative?Este normal sa ne amintim lucruri negative care ni se intampla? Eu zic ca da!Este anormal atunci cand ne amintim doar lucrurile neplacute.Devine anormal atunci cand ma contrez doar pe partea negativa a ceea ce se intampla intr-o zi si uit ca am trait si o multime de alte lucruri frumoase in aceeasi zi.
Crezi ca intalnesti doar oameni nepoliticosi? Crezi ca intalnesti doar soferi ca iti taie calea? Nu, nu crezi asta, dar de obicei iti amintesti mai intai de ei sau doar de ei.Asta este anormal.
Asta face o minte haotica, fara disciplina...obisnuita sa toace marunt lucruri negative.
''Ma ajuta cu ceva acest gand?'' Daca ma opresc si imi pun aceasta intrebare cred ca pot sa blochez gandirea negativa.Si pentru ca nu este deajuns sa scot un gand negativ, trebuie sa pun in loc altceva, un gand pozitiv, o imagine placuta.caut rapid un gand placut, ceva care sa ma ajute sa uit sa ma puna pe un alt drum .

A nu gandi negativ nu inseamna a evita abordarea problemelor care apar zi de zi sau sa trec cu vederea atitudinea gresita sau comportamentul stupid al unora dintre noi, ci sa nu ma las coplesit si inflentat de asta, sa nu ma las deprimat de asta.
Martin Luther spunea:''Nu poti opri pasarile sa zboare dar le poti opri sa -si faca cuib in capul tau!''